In miez de zi, la colt de plaja, revelatia m-a traznit ca atunci cand iti pica broadband-ul: cu fiecare zi care trece imbatranim un pic mai mult.
Dupa cum deja o lume intreaga stie, sfarsitul a inceput pe 28 februarie, atunci cand Ragnarok si bunul sau prieten au batut proverbial in usa. Ceea ce putini stiu este ca se pregatea de ceva vreme. Plutea in aer, mustea in solul brun-rosiatic fertil al primaverii, curgea din cer odata cu ploaia, umplea toalete ecologice cu cacat, internetul cu robotzi si cestile de cafea cu fericire si speranta MAXIMA pentru omenire si ziua de maine care este prima zi din restul zilelor de maine.
Din cele mai vechi timpuri, oamenii si-au creat zei dupa chipul si asemanarea lor. Acestia, odata nascuti, si-au luat pe rand numele si s-au imprastiat prin lume, aruncand fulgere, mancand serpi, transformandu-se in elefanti sau pur si simplu plutind pe ape. Speriati, i-am izgonit in pustiu si am descoperit cuvintele: adevar, iubire, dreptate, om, sperand ca, in sfarsit, golul din fiinta noastra se va umple cu ceva mai pe gustul nostru. Cand ratiunea s-a dovedit a fi doar apanajul celor inteligenti, oricate facultati ai face si oricat de doctori ingineri profesori ar fi ma-ta si tac-tu, am ramas cu numerele.
Cate kilograme vei slabi, cate like-uri pe facebook page views uniques tweets, cate zile pana la craciun, cate concerte ai vazut, cate carti ai citit, cati caini ai salvat din fata glontului transilvanean ucigas, cate minute au porcii orgasm, cati euro in cont, lei in buzunar, zile de concediu, metri patrati de spatiu locativ, invitati la nunta, cati pasi pentru a fi un om mai bun, cate rani deschise pentru a renunta. Numere.
Undeva, in desertul Gobi sau in padurea amazoniana sau pe muntele Olimp sau in Rai, zeii prigoniti, intinsi pe canapele de nori si opiu, joaca poker din cuvinte. Pe 28 februarie, a fost randul lui Ragnarok sa plece de la masa.
Altundeva, aiurea pe Terra ca petele de sange pe asfalt, miliarde de oameni asteapta alarma de la ora 7. Pe 28 februarie, pentru cativa dintre ei, ceasul nu a sunat.
Jocul continua.
Hmmm , inseamn ca ar trebui sa ma uit la noul episod de la Zeigeist? http://www.youtube.com/watch?v=4Z9WVZddH9w . Eu cred ca am fost absent pe 28, ca nu stiu despre ce sfarsit al lumii e vorba. 😦
Jocul continua cu zei unsurosi din gelatina ambulanta.
Pentru ca se scurg intr-una pe geamul prea albastru, de unde cica-mi vine lumina,am sa-mi cumpar doi aurolaci sa mi-l curete obsesiv.Ba nu,trei. Sau mai bine ma dau eu jos din starea de blue si mi-l curat singur…?
[…] ne aducea aminte de decăderea morală a societății în care trăim. Cerbul Vechi ne vorbește de o lume pe care nu o vom mai recunoaște. Zeitgeist ne vorbește de minciuna pe care mulți dintre noi o […]
[…] ne aducea aminte de decăderea morală a societății în care trăim. Cerbul Vechi ne vorbește de o lume pe care nu o vom mai recunoaște. Zeitgeist ne vorbește de minciuna pe care mulți dintre noi o […]