Nu mai e un secret, cred, pentru nimeni, ca anul acesta, la initiativa Wired Italia, Internetul a fost nominalizat la premiul Nobel pentru pace. “The internet can be considered the first weapon of mass construction, which we can deploy to destroy hate and conflict and to propagate peace and democracy.” Ia d-aici, Faithless!
Probabil ca cei cinci membri norvegieni din comitet (conform testamentului lui Alfred Nobel – la moartea sa, Suedia si Norvegia erau unite sub aceeasi coroana) au recitit prima cerinta a procesului deliberator (premiul se va acorda acelei persoane care…) si au hotarat sa pastreze laurii cibernetici pentru alt an. Cand alti cinci membri vor sari peste paragraful cu pricina, pentru ca recolta de pe farmville nu se culege singura, iar pacea e garantul expansiunii grajdului la supergrajd.
Pana atunci, in replica la greseala de anul trecut (aproape unanim recunoscuta) cand laureat al premiului Nobel pentru pace a fost marele trendsetter politic Barack Obama, 2010 a fost anul Chinei, mai exact al lui Liu Xiaobo.
Hai sa vedem mai jos o scurta lista de candidati la premiul Nobel de-a lungul timpului:
- Adolf Hitler
- Iosif V. Stalin
- Benito Mussolini
- Harry S. Truman
- Regele Haile Selassie
- Mahatma Gandhi (desi nominat de 5 ori, in anul mortii sale premiul nu s-a acordat din cauza lipsei unor candidati adecvati)
pentru a ne face o scurta idee despre umanitate si capacitatea ei de a intelege o situatie inainte de a apasa butonul rosu. Da, cei de mai sus nu au castigat premiul, insa numele Henry Kissinger va spune ceva?
Revenind la castigatorul din acest an, din decembrie 2008 este sub arest pe motiv de incitare la subversiunea puterii statale. In contraparte, premiul i-a fost decernat pentru “lunga şi nonviolenta sa luptă de susţinere a drepturilor omului în China”. Autoritatile chineze nu considera eliberarea lui Liu Xiaobo o optiune, din contra, ameninta Norvegia cu reactii negative. In plus, o aresteaza la domiciliu pe sotia acestuia.
Reactia internationala este evident disproportionata, occidentul ridica in slavi pentru a cata oara valorile – trade mark: libertatea cuvantului, drepturile omului, democratie. China interzice orice aparitie in presa a acestui subiect si mai cumpara cateva miliarde de dolari.
Mi se pare doar mie, sau e o situatie delicata? O situatie delicata confectionata? O situatie delicata confectionata parca de vecinul care, invidios pe noua ta masina, iti taie castanul din gradina? O situatie in care occidentul, in fata unui monstru samurai, o testoasa ninja diforma dar cu sabii multe, isi foloseste pentru prima data, ca ultim as din maneca, argumentul ideologic?
nu e nici prima nici ultima dată când occidentul își impune ideologia. carta drepturilor omului, independența unor state „ajutate” de occident, ONU, FMI și multe alte chestiuni dimpreună cu premiile nobel sunt doar elemente ale occidentalizării lumii.
Toate sunt gândite din perspectivă creștin-occidentală. Nu e în sine o treabă rea, mai ales din punctul nostru de vedere și mai ales când e vorba de chestiuni gen carta drepturilor omului, dar sunt niște impuneri care poate nu se regăsesc pe deplin în alte culturi.
Pe lângă treaba asta, China e normal să reziste din ce în ce mai puternic perspectivei occidentale, mai ales când nu îi e în avantaj. Ca următor pol al civilizației și economiei globale, dacă va ajunge, va începe să și comenteze la un moment dat.