era una dintre acele gume de mestecat din care puteai face si cate cinci baloane deodata, fiecare de alta culoare, trebuia doar sa ai foarte multa rabdare
iar rabdarea nu era una dintre calitatile lui Dee
nici echilibrul
nici simtul artistic
nici autocontrolul
nici inclinatia spre adevar
nici acel zambet pe buze care se naste dinauntru
deoarece Dee isi amintea mereu
era, intr-adevar, o alegere, mai mult sau mai putin asumata, in orice caz Dee nu considera acel zambet pe buze care se naste dinauntru o virtute, Dee a luat-o pe calea din stanga, cea cu viscol, seceta, molime si suferinte (fericirea te face slab, fericirea te prosteste, fericirea iti pune acel zambet pe buze care se naste dinauntru si asa iti vor impietri buzele pentru restul vietii, eu vreau sa rad cu gura pana la urechi)
iar amintirile ii erau firul de iarba de care se agatase prima oara salvandu-se de la inec iar firul de iarba, cu timpul, crescuse intr-o liana puternica si viguroasa, cu proprie vointa, care-i infasura trupul de fiecare data cand se apropia prea mult de apele involburate
pentru ca amintirile o tineau treaza, cu ochii mintii larg deschisi, nu paranoizati, nici macar suspiciosi, doar larg deschisi, absorbind cat mai multa informatie din absolut orice-i intersecta privirea, o baza de date perceptiva care se transforma ulterior in fraze coerente, semnificate si relevante
pentru ca realitatea este diferita in diferite reprezentari spatiale ale sale, pentru inceput noi, oamenii, fiecare cu proria sa realitate, dar sa mergem si mai departe, realitatea din punctul de vedere al unui stejar batran, sa spunem, in mijlocul unei intersectii oarecare, cu rol de sens giratoriu
si pentru ca realitatea este diferita in diverse reprezentari temporale ale aceluiasi reper spatial care esti chiar tu, sau batranul stejar, amintindu-ti mereu de tine-altul de ieri sau de tine-altul de acum doi ani, cand ti-au murit parintii, sau de tine-altul acum zece ani, cand te-ai indragostit pentru prima oara, sau de tine-altul acum douazeci de ani, cand ti-a adus mos Craciun primul Lego, amintindu-ti mereu de tine-altul
Dee era drifter prin spatiu si timp, mereu conectata simultan la mai multe realitati, calatorind prin diferite lumi fara a se aseza in vreuna dintre ele, asumandu-si deplin orice rol ar fi jucat, de aceea And si So nu reuseau decat sa o amuze cu starea lor de zen perpetuu, de aceea era astazi aici, in apartamentul lui Gil, de aceea isi usca parul mestecand furioasa guma cu aroma de eucalipt
pentru ca Gil nu vorbea niciodata si ar fi vrut sa-l auda injurand cand pierduse azi-noapte cu doi asi preflop
pentru ca se trezise prea tarziu (visele care te bantuie intocmai umbrelor din jurul lui Orfeu in drumul sau spre lumina)
si pentru ca era intuneric – la asta chiar nu se asteptase
