Prietenul meu samurai

De cateva zile, am si eu un prieten cu care ma pot mandri cand vreau sa fiu:

• inteligent
• profund
• sensibil
• maimultdecatvoirestulcarenuintelegetinimic

Prietenul meu este un samurai. Un samurai adevarat. Cu bushido, katana, ronin, kimono, ceaiul de la ora 5, cu tot ce trebuie. Samuraiul meu este ultimul samurai adevarat in viata si ma invata mereu cum sta treaba. E plin de intelepciune, empatie, simt al umorului. Mai da si de baut in weekend.

Datorita sfaturilor lui, ochii mei s-au deschis. Acum vad realitatea asa cum este, in splendoarea puritatii si simplitatii sale. Privirea sa intelegatoare dar aspra in acelasi timp ma ghideaza prin viata, intarindu-ma, dandu-mi puteri sa depasesc momentele grele cu zambetul pe buze.

La asfintit compunem haiku-uri. Ca acesta:

Noaptea

Privighetoarea canta Alejandro

Privighetoarea moare.

Nu e cel mai bun haiku pe care l-am scris, insa prietenul meu samuraiul ma intelege si ma incurajeaza. Adevarata arta o atingi cu multa rabdare.

Prietenul meu samuraiul ma iubeste asa cum sunt. Nu trebuie sa ma prefac fata de el, sunt eu insumi, nici macar nu trebuie sa fac cel mai mic efort pentru a ma iubi. L-am intrebat intr-o dimineata la cafea daca iubirea lui fata de mine are legatura cu atractia sexuala. M-a privit cu intelepciune si mister si am inteles TOTUL.

Deseori mergem la cumparaturi impreuna. (dar despre asta in alt articol, intr-o alta zi).

P.S.: Prietenul meu samuraiul este la fel de real ca prietenul tau yoghinul, prietena ta transcendentala, gasca voastra de oameni de afaceri, boyfriend-ul tau muzicianul, sora ta actrita, copilul tau genialul, tatal tau economistul si mama ta scriitoarea. Intr-o zi va voi face cunostinta cu el si veti vedea atunci.