Desene animate (VI) – Cine castiga la urma?

”Broasca testoasa si iepurele” este o binecunoscuta fabula a lui Aesop, preluata de La Fontaine, dar si de folclorul european, in care intrecerea dintre iepure si broasca testoasa e castigata, in ciuda tuturor probabilitatilor, de catre reptila inceata dar perseverenta.

Morala acestei fabule a fost indelung discutata: initial a fost propusa varianta ‘oficiala’: aroganta iepurelui si subestimarea adversarului cat si incapatanarea si rabdarea biblica a testoasei determina rezultatul intrecerii. Cu toate acestea, lordul Dunsany propune un mic efort imaginativ pentru a deconstrui evidentele: imediat dupa cursa, observand un incendiu in padure, animalele (printre care iepurele cat si testoasa) se intalnesc in poiana. Consiliul decide: testoasa e desemnata pentru a avertiza in timp cat mai scurt restul animalelor de pericol. Rezultatul deliberarii: intreaga padure, cat si animalele din ea ard fara scapare. Morala: iepurele, in timpul cursei, isi da seama de absurditatea evenimentului si pur si simplu renunta la a mai concura.

 

Daca morala ramane in continuare ambigua, deci deschisa interpretarilor, la fel e si cu motivele pentru care testoasa castiga. In primul desen animat pe subiect, productie Disney, povestea urmeaza cursul fabulei. Nimic dramatic, nimic spectaculos, ca intr-un Disney clasic.

 
Vezi Tortoise Beats Hare pe 220.ro

La cativa ani distanta, Looney Tunes, avand in spate probabil cei mai inteligenti oameni din industria animatiei, propun doua variante diferite de canoanele fabulei. Doua aspecte merita observate in cele doua productii Looney Tunes.

1. Bugs Bunny este pentru prima oara in pielea victimelor sale, ca atare comportamentul sau este unul isteric, violent, frustrat, pe buna dreptate, deoarece

2. Testoasa nici macar nu castiga intrecerea - iepurele e cel ce o pierde.

 
Vezi Bugs Bunny – Tortoise Wins By A Hare pe 220.ro

Atat fabula, cu variantele sale, cat si dramatizarea in scurtmetraje animate spun clar si raspicat ca sansele iepurelui de a castiga sunt nule. Exact ceea ce acum 2500 de ani spunea si Zenon eleatul.

Cunsocut pentru paradoxurile sale (alergatorul, sageata etc.), Zenon a fost discipol al lui Parmenide si sustinator al teoriei sale de unitate in diversitate. Astfel, intreaga lui dialectica demonteaza orice credinta in pluralitate si schimbare, ergo miscarea este o iluzie.

Paradoxul ”Ahile si broasca testoasa” presupune o intrecere intre cele doua personaje, pe o distanta data (sa zicem 10 km), intrecere in care broasca testoasa are un avans initial (sa zicem 100 de metri). Ideea e simpla: in momentul in care Ahile ajunge  in punctul de start al testoasei, reptila a parcurs o anumita distanta (sa zicem 10 metri). Pana cand Ahile atinge urmatorul punct (de 110 metri), testoasa a mai parcurs o distanta. Si asa mai departe. Concluzia: testoasa nu va fi niciodata intrecuta de Ahile.

N-as vrea sa ingreunez si mai mult articolul cu eforturile a mii de ani de argumentatie contra acestui paradox, care, sub anumite forme ale sale, ramane imposibil de contrazis.

Ramane in schimb gustul amar al deziluziei sau zambetul larg al revelatiei ca iepurele nu va castiga niciodata in fata broastei testoase. Fara nici o urma de morala implicita. Aveti grija pe cine pariati!