te plimbi dintr-un loc in altul, aproape ca o bila de pinball, te lovesti de tot felul de chestii metalice la atingere care fac bling bling ring ring daaaang ca niste clopotei de diferite masuri, comprimati intr-un singur sunet bliiing
iar paletele alea doua te pocnesc de toti peretii pana cand iata marele tobogan spiralat pe care-l voi urca sfidand gravitatia ca un inger care abia se naste dintr-un inorog alb de matase, dupa aia o sa ma scurg prin gaura de drenaj cibernetica direct in jackpot si uite ca ai mai castigat o bila, asta-i un fel de 10 milioane bonus, te bucuri, esti the pinball wizard, esti hippiotul din hair, era varsatorului a venit, numai ca suntem prea prosti sa ne dam seama, sau binecuvantati in ignoranta, ori poate prea zen
si esti aproape ca o alta bila de pinball
si mai apoi esti ca o bila de ping pong
si mai apoi esti ca pendulul din filosofie, urias, incat prin ochii lor pari nemiscat
si mai apoi esti aproape ca o alta bila de pinball
la fel ca oara de dinainte de antepenultima, careia nimeni nu s-a ostenit sa-i spuna in vreun fel anume, poate pentru ca e la fel
la fel ca oricand
la fel ca oricand
And nu injura decat atunci cand chiar trebuie
uneori chiar trebuie sa injuri ca sa nu-ti plezneasca ficatul in manifestari de lins cururi si shopping compulsiv prin mall-urile – fortareata cu harti 3D te afli aici, hai pe bune, intotdeauna esti aici, sau nu?
e la fel ca oricand, in pula mea, si asta nici macar nu iti da satisfactia aia ca stii sa-ti pui cum trebuie prezervativul … chiar si cu lumina stinsa, chiar si cu mana stanga, chiar si cu gura lu’ nevasta-ta
e la fel ca de fiecare data, doar ca de fiecare data e mai rau
asta-i zen
Dee ar fi invidioasa
iar Hetfield ar urla ca un coiot strivit de copitele turmei de bizoni: yeaaaah, YEAAAAH,
era una dintre acele gume de mestecat din care puteai face si cate cinci baloane deodata, fiecare de alta culoare, trebuia doar sa ai foarte multa rabdare
iar rabdarea nu era una dintre calitatile lui Dee
nici echilibrul
nici simtul artistic
nici autocontrolul
nici inclinatia spre adevar
nici acel zambet pe buze care se naste dinauntru
deoarece Dee isi amintea mereu
era, intr-adevar, o alegere, mai mult sau mai putin asumata, in orice caz Dee nu considera acel zambet pe buze care se naste dinauntru o virtute, Dee a luat-o pe calea din stanga, cea cu viscol, seceta, molime si suferinte (fericirea te face slab, fericirea te prosteste, fericirea iti pune acel zambet pe buze care se naste dinauntru si asa iti vor impietri buzele pentru restul vietii, eu vreau sa rad cu gura pana la urechi)
iar amintirile ii erau firul de iarba de care se agatase prima oara salvandu-se de la inec iar firul de iarba, cu timpul, crescuse intr-o liana puternica si viguroasa, cu proprie vointa, care-i infasura trupul de fiecare data cand se apropia prea mult de apele involburate
pentru ca amintirile o tineau treaza, cu ochii mintii larg deschisi, nu paranoizati, nici macar suspiciosi, doar larg deschisi, absorbind cat mai multa informatie din absolut orice-i intersecta privirea, o baza de date perceptiva care se transforma ulterior in fraze coerente, semnificate si relevante
pentru ca realitatea este diferita in diferite reprezentari spatiale ale sale, pentru inceput noi, oamenii, fiecare cu proria sa realitate, dar sa mergem si mai departe, realitatea din punctul de vedere al unui stejar batran, sa spunem, in mijlocul unei intersectii oarecare, cu rol de sens giratoriu
si pentru ca realitatea este diferita in diverse reprezentari temporale ale aceluiasi reper spatial care esti chiar tu, sau batranul stejar, amintindu-ti mereu de tine-altul de ieri sau de tine-altul de acum doi ani, cand ti-au murit parintii, sau de tine-altul acum zece ani, cand te-ai indragostit pentru prima oara, sau de tine-altul acum douazeci de ani, cand ti-a adus mos Craciun primul Lego, amintindu-ti mereu de tine-altul
Dee era drifter prin spatiu si timp, mereu conectata simultan la mai multe realitati, calatorind prin diferite lumi fara a se aseza in vreuna dintre ele, asumandu-si deplin orice rol ar fi jucat, de aceea And si So nu reuseau decat sa o amuze cu starea lor de zen perpetuu, de aceea era astazi aici, in apartamentul lui Gil, de aceea isi usca parul mestecand furioasa guma cu aroma de eucalipt
pentru ca Gil nu vorbea niciodata si ar fi vrut sa-l auda injurand cand pierduse azi-noapte cu doi asi preflop
pentru ca se trezise prea tarziu (visele care te bantuie intocmai umbrelor din jurul lui Orfeu in drumul sau spre lumina)
si pentru ca era intuneric – la asta chiar nu se asteptase
dama de pica, sapte de caro, under the gun, call, fold, call, raise, hai sa moara ma-ta, raise de la-nceput? Seara asta se va termina mai repede decat credeam, fold, fold, call, call si eu, vreau sa-ti vad asii, greule, si greu era cu adevarat, o suta cincizeci de kile de supt sangele nevinovat al poporului, aurul stralucea in lumina rosiatica de pe degetele grase, de la gatul plin de vinisoare gata sa plezneasca, nu ti-e cald cu cravata aia de comanda care-ti sugruma laringele?
dama sapte trei pe flop, ti-ai futut norocul, Onassis, check, bet, fold, call discret, da, stau la culoare, m-ai citit, ia sa vedem, as, oare ai set?, oare am culoare? ia priveste-ma din spatele ochelarilor de firma, asa, urmareste-mi spaima, e clar, n-am asul, e clar, am dama, e clar, mi-e frica, de aia zic check, ia zi si tu check, nu, bet, bine, stai sa ma gandesc, oare celorlalti cum le merge? cred ca bine, nu vad de ce ar fi altfel, cred ca-n maxim trei ore v-am curatat pe toti, bem un supercocktail de-al lui Stu, cu dragoste, si ne vedem de jocul nostru, mai departe, pana-n zori de zi…o luna de liniste, asta nu inseamna decat foarte mult poker, enorm de multi bani si, daca suntem cuminti, raspunsul la intrebari, numai sa aiba Stu chef de vorba, call, ce sa zic? la cat de prost joci imi dai raise pe river, hai sa vedem, cinci, asta-i ceea ce noi profesionistii numim un blank, asta stii si tu, nu-i asa? bet, gandeste-te cat vrei, eu ma gandesc cum o sa-ti cheltuiesc banii, poate ca o sa-mi iau si eu ochelari din aia de soare cu lentile multicolore, pai ba fraiere, si alea te tradeaza da’ nu-ti dai seama, te blufez, daaa, te blufez de te iau dracii de nervi ca ti-am cerut prea mult ca sa o afli, da’ poate ca te tine, pana la urma afacerea merge, clientul cumpara, banii intra in cont, fold, asa-i, maxim trei ore, iti arat cartile, sunt baiat bun, stai sa ma vezi cand am sapte doi, mai tarziu probabil,
acum sunt doi juveti, raise ca la carte (da, am o pereche, oare ce pereche am?), trei call-uri, nu-i rau, lui Dee i-ar fi placut mana asta, lui Dee ii plac juvetii, poate prea mult, poate ca lui Dee ii place prea mult orice-i masculin, poate ca lui Dee ii place prea mult de mine, poate ca ar trebui sa-mi aprind o tigara, as, as, juvete, ce-i drept, in poker ai nevoie si de noroc uneori, bet de bun simt, care nu intra n-are coaie, asa, asa, mai simt un juvete in joc, asta-i bine, Dee se descurca judecand dupa tilt-ul adversarilor, he, o fata de milioane, cred ca-i pe mana cu So, baiatul asta nu se poate abtine sa triseze, call toata lumea, zece de pica, check de control, bet, call, hai cu river-ul ca plange masa, opt, bet lipsit de bun simt, only the strong survive, raise all-in? whoaaaa, pot sa ma arat un pic nedumerit? sigur ca da, in poker pot sa ma arat oricum, o sa rad la sfarsit si pentru all-in-ul asta, ok? tinerel, job mediocru, privire tampa, nevasta care ti-o suge rar si prost dar e mai bine decat deloc, nu? iti musti buzele de parca ar fi ale primei tale prietene, cu aia ai fi vrut sa o arzi acum, nu? tate, fund, ochi albastri ca cerul, o bomboana de fetita, all-in…in seara asta vei fi erou, poate c-o meriti, macar ai coaie, sa dau fold? in poker nu e vorba doar despre bani iar tu imi pari destul de disperat, mi-e mila, asta e, dau fold, asteapta doar cateva secunde sa creasca tensiunea, nu suntem singuri la masa…
So e pe val, aduna chip-uri cu amandoua mainile, Dee il ajuta, ce dragut din partea ei, ce bine ca suntem prieteni, stai, ce spui? hai, mutule? asta nu-i sah? ASTA NU-I SAH? futu-ti dumnezeii ma-tii, esti mat! in poker nu e vorba doar despre bani. e vorba despre cum sa dai muie bulangiilor ca tine. in seara asta o sa te ridici de pe scaun, injurand si scuipand in timp ce incerci sa articulezi o fraza coerenta despre nesansa, blesteme, aranjamente, manarii si maica-mea (n-o sa-ti iasa, nici eu n-as putea), o sa trantesti usa cand iesi, o sa-ti suni curva preferata care nu e disponibila, dar data viitoare, dragule, desigur, o sa-ti mananci grabit cina rece si o sa te vari in pat langa nevasta-ta care tocmai ce s-a masturbat cu gandul la cel mai bun prieten al tau si o sa plangi. Da, o sa plangi! Call! Sa-ti fut chinta! O sa plangi!
apoi noaptea se face zi iar atunci, cu razele-pumnale infipte adanc in retina, cauti frenetic prin rucsac, acel rucsac de-acum rupt pe la catarame si fermoare, ochelarii de soare aia misto, prin care lumea se vede altfel, e mai buna si tot ce vrei tu sa fie, ca o urare de craciun, fie ca lumina sarbatorilor de iarna sa-mi sugi pula daaaaa, sa-mi sugi pula, pe lumina sarbatorilor, sa-mi poti vedea ranjetul ultrasatisfacut ca te fut in gura chiar inainte de anul nou sa-ti mearga bine trei sute saizeci si sase de zile, la multi ani celor nascuti pe 29 februarie cu aceasta ocazie, cine stie cati dintre noi vom mai fi langa voi sa dati de baut, cine stie
sunt el diablo rojo, sunt ford mustang gto, sunt broasca testoasa a lui tudor, sunt ciripitul diafan al tuturor privighetorilor, sunt subtitrarea desincronizata de la trainspotting, sunt david gilmour in pauza dintre repetitii, cu 39 de ani in urma, sunt asul de pe river
…intuneric, liniste, trepte lipsa, ai grija sa nu te impiedici, ai grija sa te speli pe dinti, ai grija de cei din jurul tau, liftul nu merge, liftul nu merge niciodata, ai grija sa nu infigi cutitul adanc in gatul administratorului de bloc…
afara…ceata te protejeaza, te invaluie ca o placenta, te ascunde de trotuare, de caini, de noapte. Ceata te orbeste, farurile te sageteaza, biciclistii striviti sub roti abia mai respira…mai sunt doar cateva minute, o sa intarzie din nou, Gil nu spune nimic, Gil nu spune nimic niciodata, Gil e simpatic, Gil fute bine, Gil nu spune nimic niciodata, si de ce ar spune, se intreba Dee, ce dracu’ ar fi de spus si daca ar fi ceva de spus cine dracu’ ar asculta? Gil priveste in gol sau poate ca golul priveste in Gil, cine stie? Dee se grabeste, Gil se grabeste si el, Dee transpira, Dee trage pe nas si alearga, in spatele ei Gil pluteste, n-o sa ajunga la timp, baietii o sa urle furiosi, Dee o sa urle furioasa, totul o sa iasa bine, Dee o sa zambeasca, Dee o sa dea fold la doi asi, Dee n-o sa blufeze, Dee o sa tina sentimentul ala de culoare rosu intens departe de ea, Dee o sa fie cuminte, baietii o sa zambeasca, totul o sa iasa bine.
Baietii sunt deja acolo. Aproape toti. – Unde-i Mat? – Probabil isi aranjeaza suvitele rebele ori isi tunde barba. – Sa-l fut. Ne descurcam fara el. – Cum? Alergam. Improvizam. Vedem noi.
…mastile din latex cu chipuri de reni, renii lui mos Craciun, Gil are nasul rosu, Gil e Rudolf, Gil isi incarca semiautomatul, undeva in spatele mastii golul se umple cartus dupa cartus, Gil e pregatit, Gil e mereu pregatit, masca lui Dee e transpirata, venele dilatate, inspira expira inspira expira, inspira…bocancii negri izbesc usa de perete, primele doua gloante tintesc camerele de supraveghere, al treilea siguranta principala din panoul electric, tipete, urmatoarele gloante aduc liniste, doar vanzatorul mai traieste, tremura, cuvintele i-au impietrit pe buze
- Suntem renii lui mos Craciun, ce-a mai ramas din ei, am venit dupa cadouri. -…..- Il vezi pe Rudolf? Rudolf are un cutit lung de treizeci de centimetri si vrea sa-ti spintece burta, sa te lase sa-ti vari inapoi matele in timp ce plangi si-ti rogi moartea sa vina cat mai repede. Unde-s cadourile? – Iii….in spate. In spatele mastii lui Rudolf ochii lui Gil privesc in gol iar golul are forma unui cutit lung de treizeci de centimetri sau poate a unei burti spintecate sau poate a unui vanzator varandu-si inapoi matele in timp ce plange si-si roaga moartea sa vina cat mai repede. Din spatele celorlalte masti, rugaciunea i-a fost ascultata.
Afara, Mat, cu barba inca sangeranda, isi aprinde o tigara. – E frig, n-a pornit masina, scuze de intarziere. – E ok, e cat se poate de ok. Anul asta Craciunul a venit mai devreme, rade So aruncand ultimul cadou in portbagaj.
Desigur ca Mat nu era cu nimic special, cu nimic diferit fata de ceilalti prieteni ai lui, cu care urma sa se intalneasca in taverna pokeristilor unde, in cel mult douazeci de minute se vor aprinde luminile. Desigur ca suntem cu totii diferiti, diamante neslefuite care, o data cu anii si acumularea isterica de amintiri trase la indigo, ajung in coroana casei regale de Luxemburg si asa mai departe, dar la sfarsitul zilei suntem aceeasi mana de oameni obositi, incercanati de prea mult alcool pe un stomac prea gol, de plamani ce sa mai zic? vine iarna, tusim ne srangem fularul cadrilat la gat, manusi, Paracetamol Sinus, ceai fierbinte cu miere si anason si lamaie, neaparat lamaie, si tot ce ne dorim sa ne aduca mos craciun este un pat incalzit si liniste, da, cat mai multa liniste.
Treapta asta de iluminare pe care orice fiinta umana are datoria s-o atinga la un moment dat, oricare ar fi acela (preferabil cat mai devreme, dar nici de asta nu-s sigur) si care spune cat se poate de clar ca nu existam si astfel nu suntem perceputi ca si cum am exista, ca atare suntem liberi sa facem orice vrem, in masura in care exista un bun simt aprioric si un oarecare instinct de autoconservare, revelatia faptului asta era unul dintre motivele pentru care Mat si prietenii sai, la sfarsitul zilei, ramaneau impreuna.
Un alt motiv era ca, in ultimul timp, resorturile intime ale realitatii incepusera sa dea gres in cele mai dubioase moduri imaginabile. Dar despre asta un pic mai incolo.
In alta parte a orasului, la vreo trei kilometri de Mat si cam un kilometru de taverna, And si So se holbau la un panou gigantic 3D care ura intregului univers Sarbatori Fericite! Ce-i drept, isi aminti So ca prin vis, se apropie Craciunul!
- E prea intuneric la ora asta, cu sau fara Craciun. Ceva nu se leaga.
- Poate undeva pe drum am pierdut notiunea timpului.
And isi privi atent ceasul de la mana. -Mai stii? Chestia asta n-a mers bine niciodata. Il desprinse de la incheietura si-l arunca direct in lentila ochelarilor lui mos craciun 3D care imediat scoase din desaga un cadou frumos impachetat in hartie albastra si fundita magenta si i-l intinse ca rasplata, numai ca cei doi plecasera deja mai departe.
- Ceva e aiurea, ba, e prea intuneric. Vorbesc serios, ieri nu era asa.
Cu fiecare pas erau mai aproape de taverna pokeristilor.
- Vorbim la masa, nu-ti bate capul. Dezbatem acolo care-i faza.
Ceea ce So nu stia este ca timp de cel putin douazeci si trei de ore nimeni nu avea sa afle care-i faza.
psychedelica te inghite, psychedelica te digera, psychedelica te regurgiteaza, psychedelica esti chiar tu
psychedelica suntem cu totii…asta nu inseamna ca suntem prieteni, doar ca uneori, in strafundurile privirilor tale vad negru in rosu, ca un fremen, doar cu alte filtre pentru mirodenie
pupila dilatata, privirea pierduta, zambetul ascuns in coltul gurii, fericire, amagire, ce dracu’ vrei sa reprezinti?
nebunie? schizofrenie? ai alte culori pe care eu nu le pot vedea? ai alt gust, cu care nu-s obisnuit? mana-ti tremura altfel?
abia astept sa cresti mai mare sa purtam ochelari de soare
ochelarii tai de soare, ei, de ochelarii tai de soare m-am indragostit ca pasarea colibri de camasa ta de noapte, ca vama veche de nisipul din ureche, ca blind guardian de tolkien, si ochelarii tai de soare erau din aia de puteai sa-i porti indiferent de vreme, indiferent de ora, chiar si noaptea, chiar si de ziua ta, chiar si in noaptea de craciun pentru ca prin ei se vedea altfel
altfel decat eram obisnuit, altfel decat speram sa fie, altfel decat mi-ai spus
e altfel acum, ok? e mai bine e mai rau e mai albastru e mai curat e mai mult alcool in bere e mai mult thc in iarba e mai multe fete in cluburi e mai multa benzina in rezervor cu doar un click pe oferta e mai multi bani in cont
e altfel, e universul asta paralel in care am intrat, habar n-am cati suntem, dar in universul asta extreeeeem de albastru as vrea sa-mi fi trait copilaria si adolescenta si maturitatea si batranetea si moartea pentru ca in universul asta albastru ceva se intampla intr-un anumit fel si toti pare ca simt treaba asta si anume ca nu ne mai futem in cur pe datorie si asta e bine si asta e un inceput pentru ca sincer, dar sincer, ca o petala de nufar cu o libelula cantand stravinski din aripi, o ardeam dubios de ceva vreme
poezie
in fiecare noapte,
dar absolut in fiecare noapte
luna si stelele rasar pe cer, mai stralucitoare ca oricand
sunt oameni care abia daca vorbesc si atunci cand o fac nu spun nimic
am un bun prieten care canta la chitara iar atunci cand o face nu vorbeste si nu spune nimic
cuvintele sunt ca bijuteriile handmade, dragute si degeaba, alteori sunt ca un caine care a stat prea mult in ploaie, ud si degeaba, alteori ca un rasarit de soare din valuri inspumate pe o plaja pustie, dumnezeiesc si degeaba
atunci mi-am dat seama ca nu inteleg nimic
o clipa mai tarziu mi-am dat seama ca inteleg totul
inca o clipa mai tarziu s-a facut noapte iar luna s-a ascuns in spatele norilor
